Un copil cu tulburări de comunicare va întâmpina probleme când va vrea să comunice cu ceilalți, deoarece este posibil să nu înțeleagă anumite sunete sau să nu le poată pronunța. De asemenea, copilul poate întâmpina dificultăți în alegerea și ordonarea cuvintelor, precum și a structurării unei propoziții sau fraze.

Logopedia reprezintă terapia prin vorbire care se concentrează asupra îmbunătățirii discursului copilului și abilităților de a înțelege și de a exprima limbajul, inclusiv limbajul non-verbal.

Aceasta are două componente:

• coordonarea gurii pentru a produce sunete cu scopul de a forma cuvinte și propoziții (pentru a aborda articularea, fluența și reglarea volumului vocal);

• înțelegerea și exprimarea limbajului (pentru a aborda utilizarea limbajului prin intermediul formelor scrise, picturale, corporale și utilizarea limbajului prin intermediul sistemelor alternative de comunicare, cum ar fi mediile sociale, computerele și smartphone-urile).

Exemple de activităţi cu caracter general:

• Educarea respirației și a echilibrului inspir-expir: gimnastică generală, corporală, exerciții respiratorii simple.

• Îmbunătățirea mișcării organelor fono-articulatorii: exerciții speciale pentru mușchii obraijlor, exerciții speciale pentru mușchii limbii, exerciții speciale pentru mușchii buzelor, exerciții speciale pentru mușchii maxilarelor.

• Dezvoltarea mușchilor fini ai mainii.

• Optimizarea coordonării oculo-motorii în vederea realizării activității de scriere.

În ceea ce privește exercițiile cu caracter specific, acestea variază în funcție de fiecare problemă de limbaj în parte și presupun elaborarea unui plan de intervenție personalizat și adecvat la particularitățile de dezvoltare ale fiecărui copil.

Condițiile de baza pentru ca un program logopedic să demareze eficient sunt legate de faptul că este necesar ca cel mic să știe să imite, să poată susține contactul vizual și să poată fi antrenat în activitate pentru scurt timp.